Primul Crăciun al lui Yoda

P

Am băut puțin și aveam chef de scris.

Altfel, Crăciun Fericit! 🙂

 

Era seara lui 23 și Yoda nu mai putea,

Afară urla gerul și mașina se oprea

”Mai lasă-mă din cușca asta, haide, te rog,

Vreau să întind și am chef să mă joc.

Of, de ce nu înțelegi ce-ți spun?

M-ai luat din jungla mea,

Unde m-ai adus acum?”

Dintr-o dată, ușa s-a deschis grăbit

Yoda rânjea printre mustăți mulțumit

”Of, ce bine, m-ai ascultat în sfârșit!”

Dar n-a apucat să se bucure deloc,

Cușca era acum cu susul în jos.

A sărit capacul, trosc, a sărit și motanul

”Nu mă mai plimbi tu așa, până la anul!

Dar, hei, ce s-a întâmplat cu jungla noastră?

Nu e patul, nici masa și văd pe fereastră!”

Yoda pornise deja în anchetă, să vadă, oare

L-a adus aici să aibă o junglă mai mare?

Spațiu, era într-adevăr mai mult aici

Dar oare e bun pentru cei doi pisici?

Yoda inspecta peste tot dând din nas

Câtă vreme Cosmin căra bagajul rămas.

”E puțin praf și frig în jungla asta a ta,

Dar suntem motani, ne vom descurca!”

Noaptea n-a mai întârziat niciun minut,

Iar Cosmin a adormit, nu s-a abținut.

Yoda îl privea și-și dorea să știe:

”De ce nu dormi și tu ziua,

Să ai noaptea energie?

Că e luna pe geam și stele pe cer

Poate prindem o pasăre

Sau poate un șoricel”

Dar noaptea trecut, nu s-a întâmplat nimic

Iar Cosmin plecase până s-a trezit.

”Iar a dispărut. Ce mă fac eu cu el?

Nu doarme ziua, se sperie de șoricel,

Uneori chiar am dubii că ar fi motănel”

Dar a auzit un zgomot din altă parte

Și-a sărit din pat cu ghearele scoase

S-a uitat sfios după ușa albă mare și albă

Era Cosmin!

Umplea bradul, podoabă cu podoabă.

Yoda iar rânjea mândru printre mustăți

”Hai, că ești motan. Și încă unul isteț!

Ia, uite, câți șoricei colorați ai capturat

Și îi agăți așa, să se vadă c-ai vânat,

Vreau și eu unul, să-l iau la alergat.”

Dar Cosmin îl împinge cu piciorul la un loc

”Hai, că ai destui. Vreau unul, te rog”

Dar Cosmin i-a făcut semn să plece,

I-a închis ușa. ”Pe aici nu se trece!”

Însă pe Yoda asta nu l-a încumetat.

Iar pe geamul de la ușă, privea îngândurat:

”Lasă că găsesc eu o cale, ia să vezi la mine

Că prind un șoarece mai mare decât tine.”

Însă și ziua a trecut, nu s-a întâmplat nimic,

Yoda era supărat:

”Cine a zis să fii tu motanul mare și eu ăla mic?

Las` că îți arăt eu ție motan adevărat!”

Yoda a sărit pe ușă până s-a deschis

A pus ochii pe-un șoarece roz

”Și gata, l-am prins!”

Acum să-i arate lui Cosmin că poate

Cu el în gură, se strecoară în noapte,

Îl așază pe pernă, lângă cap

”Uite că pot, ți-am arătat!”

Dar când se uită mai bine la el

Yoda vede că ceva nu e la fel

”Ce-ai făcut, mă, pe blănița ta?

E aspră și tare, și miroase a ceva…

De câte ori să-ți spun să te cureți și-n cap

Dai cu limba pe lăbuță, și apoi pac!”

După ce a avut grijă să fie îngrijit,

S-a băgat lângă Cosmin și s-a ghemuit.

Și-n final s-a culcat și Yoda fericit,

Că și de motanul mare are grijă ăla mic.

Pe geam nu erau nici stele, nici luna,

Nici păsări, lilieci sau șoricei,

Doar Moș Crăciun, care să uita la ei:

”Uite-i, mă, cum dorm!

Rudolf, mai bagă două cadouri sub pom!”

 

Despre autor

Cosmin

Ghinionist de profesie, împiedicat din vocație. De asemenea, împiedicat vocațional.
Bea cafea și știe lucruri. Le mai și scrie, dacă nu îi e lene.
Face copywriting.

Hai, zi-mi ceva

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.