Critică de critică: Top 4 critici de Star Wars: The Last Jedi

C

Weekendul ăsta s-a lansat Star Wars: The Last Jedi, episodul VIII din serie și al nouălea film per total.

L-am văzut înainte de premieră, la o vizionare exclusivă și am scris o recenzie la cald și-n grabă pentru OrasulMeu, pe care o găsiți aici.

Am citit zilele astea tot felul de review-uri și păreri despre film și… nu știu cum să zic altfel, da’ criticii ăștia sunt de căcat. Sau, mă rog, e strategia aia de VICE cu ”hai să scriu o mizerie clickuibilă”. În orice caz am făcut un top cu 4 cei mai nașpa critici:

1. Bășinicienii

P`ăstia nu-i înțeleg. Cum își fac oamenii ăștia așteptări, nu știu. Se duc la un film care are ”star wars” și ”episodul VIII” în titlu și se așteaptă să fie Citizen Kane (film care, apropo, a fost făcut țăndări de critici când a apărut și abia după vreo două decenii s-au prin oamenii că ar fi, de fapt, foarte bun) și o poveste originală, care să reflecte condiția umană, astfel încât ego-ul individual să se regăsească fără perturbare. E cu săbii laser, frate! Nu au văzut celelalte filme, nu sunt interesați să vadă spectacole luminoase și au nevoie ca fiecare cadru să fie expresia unei pagini dintr-un manual de teoria filmului pentru a-i mișca puțin. Și cumva e un pic normal să nu le placă filmul. Când ești înțepat în cur de un stup întreg de albine intelectuale, nu mai dai doi bani pe ce alții ar considera un wcu perfect confortabil. Ei sunt cam ca Pleșu, așa – care astă vară a scris o recenzie pentru Despacito, just saying – și cel mai probabil sunt ăia care au zis de Mother că-i film bun.

2. CurPuriștii

Ăia care reneagă episoadele I-III – văzute mai de toată lumea ca filmele mai proaste din serie – și își fac o listă cu cele mai obscure cotloane din univers, teorii despre de ce laptele spațial e albastru și care-i protocolul când C-3PO îi duce hârtie igienică lu’ Han Solo la buda cosmică. Iar când așteptările lor foarte absurde nu sunt întâlnite de un film menit să facă bani – adică, să meargă mulți la el, adică să fie ca manele și ”să placă la toată lumea” – și-o ard conspiraționist. Disney, dom`le, n-ar trebui să facă bani, ci să le gâdile lor pretențiile de virgini. Ce rău e Disney! Frate, și mie îmi place Star Wars, dar când e nevoie, intru pe Pornhub, nu caut poze cu prințesa Leia în bikini-ul aurit.

3. Bănuitologii

Ăștia sunt ăia care strigă în gura mare că e cel mai bun film Star Wars. Sau cel puțin bănuiesc ei ceva. De ce? Pentru că, căcat, le-au văzut pe alea originale prin ”99 pe PROTV, de I-III au mai auzit din niște meme că e unul Jar Jar Binks pe acolo și e nașpa, la The Force Awakens i-a dus un prieten d`ăsta obsedat, deci în concluzie este o părere educată și perfect validă. Nu zic acum că trebuie să fii d`ăla aproape religios de dinainte ca să-ți dai cu părerea, dar vezi exact despre ce-ți dai cu părerea, că nici eu nu urlu că Megane-ul pe care-l conduc e cea mai tare mașină Renault pentru că am mai mers cu Uber și văzut că vreo două mergeau mai prost.

4. Contra-gorniștii

Ăilalți. Care zic că-i cel mai varză pentru că nu le-a plăcut lor. Care dau cu goarna că ceva e nașpa pentru că ”Nu mă atrag pe mine prostiile astea”. Nici ăștia nu au văzut celelalte filme, dar spre deosebire de primii care zic că-i prost pentru că o luptă între nave spațiale nu evocă singurătatea profundă pe care o simte personajul, ăștia doar zic că e prost pentru că standardul lor de film de calitate îl reprezintă Commando, 1985, Arnold când era miezul din dodoașcă, dat măcar o dată la 2 luni pe Antena 1. Plus că ei se pricep la orice, doar că n-au chef să-și bată capul. Au o paletă editorială care include articole de genul: Cum ne prostește internetul, De ce chiar e posibil să faci autism după vaccin și 3 fructe care sunt prea lăudate ca să fie atât de bune. În general articole cu teme despre care au auzit tangențial și au psuedo-părere contra. Iar unde ăia deasupra lor au apreciat foarte tare Interstellar, ăștia l-au urât profund, dar niciunii n-au știut să spună de ce.

Ce n-au înțeles ”criticii” ăștia de nicio culoare este spiritul Star Wars. Că filmul n-a fost făcut pentru gusturile lor prea elevate sau prea limitate, ci pentru oamenii care apreciază, într-o măsură sau alta universul creat de George Lucas. N-a fost făcut pentru a fi studiu de caz la cursuri de cinematografie, pentru a satisface teorii demente sau pentru a păstra un status quo cu personajele de acum 30 de ani. N-a fost făcut pentru a fi pus într-un top sau pentru a-i depista fiecare greșeală.

Filmul a fost făcut pentru băieții de 5 ani din Măgureni, Prahova care s-au minunat la televizor în ”99 și apoi și-au pus bunicii să le construiască o sabie laser. Pentru băieții de 12 ani din Valencia care mâncau cereale la greu, ca să le termine și să ia altă cutie în care poate-poate e jucăria care le lipsește din colecție. Pentru tipii de 21 de ani care se duc la film cu frații lor care nu văzuseră celelalte filme, sperând să-i uimească așa cum au fost ei uimiți odată. Pentru tipii de 23 de ani care se duc la film în timpul programului de muncă pentru că n-ar rata niciodată o asemenea ocazie de a vedea filmul înaintea tuturor. Și nu numai.

Filmul a fost făcut ca peste vreo 20 de ani, când PROTV-ul o să-l difuzeze în premieră la TV, un copil de 5 ani să se minuneze și să-și roage apoi bunicul să-i facă o sabie laser. Poate și reușește pe atunci.

Pentru că ăsta e spiritul Star Wars. Inocență, imaginație, curaj și, mai presus de toate, speranță.

 

Aș vrea foarte tare să vorbesc mai mult despre film. Ce mi-a plăcut, ce mi-a superplăcut și ce m-a făcut să plâng, dar aș vrea să treacă măcar o vreme, să-l vadă toată lumea. Că merită văzut.

Despre autor

Cosmin

Ghinionist de profesie, împiedicat din vocație. De asemenea, împiedicat vocațional.
Bea cafea și știe lucruri. Le mai și scrie, dacă nu îi e lene.
Face copywriting.

Hai, zi-mi ceva

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.