Ce faci când ești tu cu tine

C

Sunt un tip retras.

Cam o treime din viața mea am locuit singur. Am mâncat singur, m-am trezit singur, am plecat și am ajuns acasă singur. Mi-am petrecut Crăciunul și Revelionul singur. M-am uitat la Eurovision singur. Am trăit singur.

N-aș putea să arăt cu degetul motivul exact care m-a făcut așa. Au fost destule momente de-a lungul anilor care m-ar fi putut împinge în direcția asta. Poate au fost toate. Sau niciunul.

Că dacă stau să mă gândesc, de când eram mic preferam să mă joc cu mașinile mele în groapa cu nisip din curte. Sau să trag singur cu mingea în porți și să nu mă bag la trosbal (n.r. tenis cu piciorul). N-am fost niciodată un sălbatic, antisocial sau chestii așa. Doar că mi-ajungea o seară de piticu` (n.r. v-ați ascunselea) pe săptămână cu copiii de pe stradă. Restul zilelor mi-eram suficient.

Aș putea s-o dau americănește și să zic că sunt ai mei de vină, dar mi-o aduc aminte pe mama cum dădea cu mătura, se oprea și mă privea puțin cum mă joc eu cu invențiile mele, iar apoi mă întreba: ”De ce nu ieși și tu la poartă să te joci?”. Și tata care-mi povestea de drag ce făcea el în tinerețea lui cu băieții, poate-poate mă înhămam și eu la așa ceva. Ca să nu mai zic de celălalt produs al lor. Frate-miu. Care pe cât e de timid și tăcut la început, pe atât de tare devine sufletul petrecerii odată ce-l cunoști. Eu sunt fix opusul lui.

Și singurătatea asta nu-i așa nașpa pe cât pare. Uneori face minuni pentru tine. Te călește, te zdrobește, te lasă să te faci singur țăndărele și te ajută să-ți pui așchiile la loc, bucată cu bucată. Te face să te gândești mai bine sau te sufocă cu gânduri inutile. Te torturează încet și lung. Îți pune spirt pe tăietura proaspătă din vârful degetului și-ți trage un pumn în plex când vrei mângâiere. Te trezește noaptea sau nu te lasă să adormi, că-ți gâdilă talpa să te duci și degetele să dai mesaje. Îți pune o sticlă de whisky în mână și îți zice că nu te judecă, să faci ce vrei. Îți zice să-i lași pe alții, pe altele, că vă e mai bine împreună. Doar voi doi. Îți zice s-o lași pe alta.

Și dă cu tine de pământ când nu-i dai atenție. Că e geloasă și pasiv-agresivă. Și te face cu nervii tocmai când crezi că scapi de ea. Degeaba îi spui că n-ajungi târziu acasă. Ea e-n pielea ta și-ți șoptește că ce faci acum e de căcat și că ai fi mai bine liniștit și singur la tine-n pat. Și-o să-ți zică orice, doar să te întorci la ea. Că-i plictisitor omul din fața ta și n-ar trebui să-ți pese de ce zice, că ea îți ocupă sertarele și e în spațiul tău, că nu mai poți fi singur dacă dormi îmbrățișat.

Și sunt zile când n-o simți, dar te ține legat de pat, încuiat în casă și-ți aruncă laptopul cu Netflix în brațe, să crezi că asta îți dorești tu de fapt. Și-ți pune căluș în gură și telefonul pe silent. Se dă drept tine și le spune oamenilor că nu ai chef, printr-o scuză cât se poate de penibilă și translucidă, să-nțeleagă omul că nu vrei nimic de la el.

E un vampir, că-ți suge cheful de viață și-ți scuipă la loc comoditate. Când ești singur nimeni nu te judecă. Când ești singur nimeni nu se supără pe tine. Când ești singur nimeni nu e dezamăgit. Când ești singur ești doar tu. Și ea. Că-ți plutește deasupra capului ca un miros în desene animate. Și-o simți. Că e grea, a dracu`.

Dar, în același timp, te face mai puternic. Trebuie doar să-i supraviețuiești. S-o cari în spate. Când te pune jos, când îți dă brânci și te leagă de pat. Când te sabotează. Ridici fruntea și-o duci înainte. Te smucești, te zbați, te enervezi. E normal. Așa și trebuie. Mergi. O să fie din ce în ce mai ușoară. Și apoi n-o mai simți deloc. Și poți avea cu ea discuția despre priorități. Sau un ordin de restricție.

 

(Am început să scriu textul ăsta ca o discuție între mine și mine. E un mecanism de adaptare. Ca să ajung mai ușor la concluzii, mă întreb pe mine și-mi răspund singur. Uneori fac asta și cu voce tare.)

Despre autor

Cosmin

Ghinionist de profesie, împiedicat din vocație. De asemenea, împiedicat vocațional.
Bea cafea și știe lucruri. Le mai și scrie, dacă nu îi e lene.
Face copywriting.

Hai, zi-mi ceva

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.