Am reînnoit domeniul și trebuia să postez

A

Nu știu cum faceți voi, dar eu nu prea îmi sting de tot laptopul. Îi trag clapa și când mă întorc, reiau. Și mai țin și un word deschis cu toate chestiile pe care le scriu. În general, nu doar idei de scris.

Așa am ajuns în seara asta la minunatul număr de șapte pagini. Cu idei, posibile postări, răspunsuri, mesaje, ce vreți voi. Am prostul obicei să scriu în word înainte. Nu știu de ce. E un pic terapeutic, cred. O fi defect profesional. Sau doar defect.

Și mi-am dat seama de un lucru. Mai ales că săptămâna asta mi-am reînnoit domeniul. Bă nene, am 12 postări pe blog. Un an de zile și eu am dat randament de 1 postare/lună. Mă gândesc că nu e tocmai bine. Mai ales când mi-am propus să fac blogul ăsta ca să nu mai torn ca descreieratul pe wallu’ meu de facebook tot felul de texte pentru care trebuie să dai ”See more”. Oricum dai, dar nu-i frumos. Și un an mai târziu am 12 postări. Ce-i drept, prin septembrie, așa i-am dat drumul, dar tot nu e ok. Unele postări sunt rescrise de cinci ori, altele scrise la beție. Că așa funcționez eu. Ori gândesc prea mult problema, ori deloc. Dă-l în mă-sa de echilibru, nu?

Și am problema asta aproape în fiecare aspect din viața mea. Ori dau cu cardul în secunda doi după ce a intrat salariul și fac foamea la final de lună, ori mă uit la o chestie 15 ani și când în sfârșit decid s-o cumpăr, nu mai e disponibilă. Ori mi-o ard filosofic cu fetele, ori direct pe treabă. Ori nu fumez aproape toată ziua, ori rup pachetu` în două la 4 după amiaza. Ori scriu opt pagini, ori nici nu deschid wordul. Ori zici că sunt pe metamfetamină, ori trag să mor. Ori mi se zice că sunt enciclopedie, ori sunt afazic total. Ori am o zi de zici ca dau sfinții mână cu mână în jurul îngerului meu păzitor și se formează o rază de lumină înaintea fiecărui pas pe care îl fac, ori se duce dracu’ tot. Ori sunt așa rezervat că nici mama n-ar ști ce am, ori nu mai tac naibii odată. Ori, ori.

Multe țin de mine. Multe altele… așa-i norocul. Cert e că mi s-a zis că majoritatea lucrurilor care mi se întâmplă, sunt fix ca o labă. Făcute cu mânuța mea (LE: Mi s-a propus chiar ca motto de viață, so yeah).

Și aș vrea să schimb asta. Un pic, nu mult. Altfel din ce ați mai râde voi?

Legat tot de treaba asta cu blogul, mereu am avut undeva în suflet ideea complet cretină (sau mai mult speranța) că ori ești o curvă pentru atenție și ceri like-uri, share-uri și alte nebunii, ori un tip liniștit care-și scrie contentul și o să fie așa aur curat că zboară singur. Că dom’le, eu sunt superior. Căcat în ploaie. Bășini afumate. Și de-a dreptul cretin din partea mea. Că fac gură când vreun client nu face lucrurile astea cum trebuie. Că nu sunt idiot și de fapt mă pricep la ceea ce fac. Mai puțin când e vorba de mine, pentru că, evident, mi-o fac cu mâna mea.

Așa că ajută-mă să nu fiu prost. Nu-i atenție, ci ajutor.

Dacă îți place ce scriu, dă-mi un share. Cred că am pe undeva și un plugin de subscribe, da` GDPlm mai știe dacă funcționează.

Sau fă-mă din like-uri. Dă-mi like pe pagina de Facebook, dă-mi like când postez și așa văd și ai tăi fără să-mi dai share.

În orice caz, hai să stăm mai aproape. Că și eu mă pot plânge că-mi stric singur viața undeva mai structurat, și tu vei avea acces la un loc de unde să alegi după sprânceană treaba despre care vrei să râzi. Sau, mă rog, dacă nu ești un om fără suflet care râde la stângăcelile autoaplicate, vei avea mereu de un’ să citești niște lucruri mai serioase pe care le-am citit de minimum 0,5 ori înainte să le postez.

Hai să fie bine pentru toată lumea!

 

PS: Am postat două chestii azi. Cealaltă o găsiți aici. E serioasă și încerc să-mi exersez engleza.

 

 

 

 

Despre autor

Cosmin

Ghinionist de profesie, împiedicat din vocație. De asemenea, împiedicat vocațional.
Bea cafea și știe lucruri. Le mai și scrie, dacă nu îi e lene.
Face copywriting.

Hai, zi-mi ceva

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.