Super Stângaciu – Partea I

S

O picătură se scurge încet, dar hotărât, de pe robinetul din colț. Se prelinge pe țeavă și își lasă dâra în spate, apoi se aruncă violent în băltoaca care se formase deja sub chiuveta spartă. Alta o urmează. Și apoi alta. Și toate răsună în ecoul băii.

Din când în când cineva mai folosește liftul, iar vibrațiile de la ușa metalică mișcă puțin câte puțin micul corp de apă, praf și fragmente de porțelan sanitar. Când se trântește, lichidul mai înaintează puțin. Ia forma unui șarpe, se alungește spre petele de sânge de pe podea și le înghite una câte una, exact ca primul nivel de la Snake.

Câte o undă mai firavă, de la bătăile insistente în ușa apartamentului, traversează substanța care înaintează cu un avânt napoleonic.

Dar în ciuda vibrațiilor, a bătăilor, a voinței de-a-l ajunge, apa încă e departe de buzele vinete care se mai deschid spasmodic. Deja uscate, crăpate și blocate într-un murmur repetitiv. Pe acolo iese un abur cald, ca un duh fără vlagă care-și părăsește lampa. Spasmele buzelor sunt în sincron cu cele ale degetelor.

Alea de la mâna dreapta, aproape încleștate într-un pumn din care vor să se elibereze, întinse spre murdăria lichidă, iar alea de la mâna stângă sunt la piept. Parcă apasă la secundă pe gaura din care se scurg cu vigoare mușchi și sânge deopotrivă, doar-doar mai reușește să le rețină puțin.

Pe alea de la picioare nu le mai simte. De fapt, nu mai simte nimic mai jos de rană. Nici picioare, nici șold, nici stomac, nimic. Totul s-a oprit acolo, de parcă ar fi un ambuteiaj locomotor, o ultimă încercare naturală a corpului de a salva ce se mai poate. În restul corpului s-a lăsat un frig care l-a amorțit treptat. A urcat de la călcâie. Mai are puțin și ajunge la buzele crăpate.

De dincolo de ușă se aud strigăte. Se aud lovituri. Cel puțin asta crede. Parcă cineva îi spune să reziste, dar nu-și mai poate da seama cine. Acum zece minute știa, dar vocea parcă a intrat în pământ. O aude înfundat, indescifrabil, ca pe niște vecini care se ceartă două etaje mai sus. E acolo, dar nu știi ce e.

Spasmele de la mâna stângă își pierd din ritm, iar sângele crește în debit. Buzele nu mai murmură nimic. Le-a deschis de tot într-o pâlnie tremurândă, dar apa încă e departe și gâtul e uscat ca o foiță de tutun copt. Încă două suflări aburinde și o să apară crăpături.

De când a picat și-a țintit privirea doar la robinet, dar frigul îi ajunge și ochii. Baia îi pare uriașă și începe să se întunece. Vocile și bătăile și ușile de la lift s-au dus toate. Spasmele de la mâna stângă s-au oprit. Se întunecă mai tare. Spasmele de la mâna dreaptă s-au dus și ele. Nici nu-și mai simte gâtul. Privirea se pierde în gol. Acum totul e întuneric.

După o ultimă expirație lungă și liniștitoare, buzele s-au oprit din tremurat.

Iar de pe robinet nu se mai scurge nici o picătură.

Super Stângaciu este proiectul meu suflet. Povestea unui tip de vreo douăj și ceva de ani care s-a trezit într-o zi cu niște puteri pe care nu le înțelege și nu le poate controla. Deși conceptul este bazat pe supereroii benzilor desenate, singurul lucru ”super” din poveste este titlul. Mă rog, și superputerile, da` înțelegi tu. Aventură, mister, puțină dramă, că nu strică și foarte mult umor involuntar, asta vei găsi.

Citește toată povestea Super Stângaciu.

 

 

Despre autor

Super Stângaciu

Stângaci cu superputeri. Carismatic, dar face numa` boacăne.
Figment al imaginației celuilalt.

Hai, zi-mi ceva

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.