M-a învățat un nene cum stă treaba cu ”civilizarea” în trafic

M

Eu stau în Militari. Care e cam două străzi mai încolo de mama naibii, iar să pleci cu mașina de acolo ca să ajungi în centru este un fel de tortură medievală. Durează mult, simți că cineva se joacă cu nervii tăi și mori încet. Pe dinăuntru. Dar măcar ajungi devreme la birou și ești printre primii care au șansa de a ocoli împrejurimile că poate se găsește vreun loc de parcare.

În fine. Azi dimineață, o joi ca oricare alta, stau 5 minute ca să ies de pe alee, stau 5 minute la primul semafor, cu chiu, cu vai, trec de Gorjului, Răsăritului (în momentul ăsta mă simțeam pilot deja; aveam 40/oră) șiii… blocaj de la Veteranilor cam până la Lujerului (astea sunt nume fancy pe care oamenii le-au pus locurilor din cartier pentru că numele originale dădeau prost; Nimic 1, Nimic 2, ș.a.m.d.)

Îl văd pe unul care stătea ca blegul de vreo 5 mașini să iasă de pe o străduță și îi dau un flash. Mă resemnasem cu ideea că ajung mai târziu, așa că de ce nu. Iese ăsta și ăla din Loganul din spate claxonează frenetic. Mă gândesc că mi-a scăpat piciorul de pe frână (se mai întâmplă) și s-a dus puțin în spate, s-o fi speriat omul. Nu era cazul. Mă bag pe banda a doua, vine ăsta lângă mine și-mi face semn să deschid geamul.

Era un nene într-o cămașă cu mânecă scurtă, dar nu chiar scurtă, d`aia nașpa, trei sferturi, la vreo 50 de ani, chelit și cu ceva burtă. Albicios și mustăcios. Logan d`ăla vechi, cca. 2007.  Până m-am prins eu ce vrea, omul aruncase chiștocul de țigară pe geam. Deschid geamul de la pasager și începe:

”SĂ TE DUCI DREACU’ LA TINE LA PRAHOVA (după număr cred că s-a prins), SĂ CONDUCI ACOLO, ȚĂRANE!”

Îl întreb foarte calm: ”Vă pot ajuta cu ceva?” Moment în care se scobește între dinți, suge ceva rest dintre măsele și dă o flegmă pe jos. Apoi îmi răspunde, din nou foarte nervos.

”CE PULA MEA LAȘI TOȚI FRAIERII SĂ SE BAGE?”

Îmi păstrez calmul și încerc, ÎNCERC, să-i explic că și așa nu ai unde să te duci și ce rău am făcut că omul e literalmente în fața lui. Dacă mi-ai citit vreodată postările, știi că ăsta e momentul în care lucrurile escaladează.

”BĂ, BULANGIULE, SĂ TE DUCI ÎN MORȚII TEI LA PRAHOVA TA CĂ NU ȘTII SĂ CONDUCI LA CAPITALĂ! LA TINE LA ȚARĂ, CĂ AICI E CIVILIZARE, NU CA LA TINE, ȚĂRANE! UITE, DOAMNE, DE CE ÎNTÂRZII EU LA MUNCĂ!” Și bate o cruce cât zice asta.

Dau din cap și îi spun calm: ”Da, bine, ok”. Apoi ridic geamul și mă bucur că au ajuns totuși niște băieți de la rutieră să dirijeze. Asta nu i-a convenit omului deloc și s-a dat jos din mașină ca să-mi bată în geam. Cel puțin asta a încercat, dar a uitat de frâna de mână și mașina i-a luat-o înapoi. Moment în care ăla din spatele lui a început să claxoneze frenetic și să scoată capul pe geam.

Eu am plecat că se făcuse liber, dar aș fi vrut să văd deznodământul.

Despre autor

Cosmin

Ghinionist de profesie, împiedicat din vocație. De asemenea, împiedicat vocațional.
Bea cafea și știe lucruri. Le mai și scrie, dacă nu îi e lene.
Face copywriting.

Hai, zi-mi ceva

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.